Rostoci (Raztocz, Rastolcz, Alsoketrasztolcz, Felsőketrasztolcz) este un sat în comuna Pleșcuța. Prima atestare documentară a satului Rostoci apare la 1439. Revoluţia de la 1848-1849, condusă de Avram Iancu, a marcat şi zona Comunei Pleşcuţa. O parte din locuitorii zonei, au făcut parte din legiunile lui Avram Iancu, luptând pentru emancipare naţională şi socială. Odată cu înfrângerea Revoluţiei, numeroşi localnici au fost judecaţi sumar şi condamnaţi la moarte, fiind executaţi împreună cu prefectul Ioan Buteanu în localitatea Iosăşel. Sub presiunea maselor, după anul 1867, după înfiinţarea dualismului austro-ungar, în majoritatea comunelor s-a adoptat oficial şi limba română. Contribuţia locuitorilor din zona Pleşcuţa și împrejurimi la Primul Război Mondial a fost mare și dureroasă, constând în pierderi materiale semnificative și în pierderi umane irecuperabile. După terminarea războiului s-a introdus peste tot în administraţia locală, deci şi în administraţia Comunei Pleşcuţa, limba română ca limbă oficială. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial zona a fost puternic bombardată de aviaţia germană şi de cea americană. Nu puţini locuitori din zonă au fost ucişi şi numeroase aşezăminte distruse.
Satele Gura Văii și Rostoci sunt legate între ele prin drumul comunal DC 53 Gura Văii-ieșire din DN 79A-Rostoci.
Evoluția demografică a satului Rostoci decurge astfel : în 1720 erau 9 familii; în 1851 erau 389 de locuitori; în 1890 erau 355 de locuitori; în 1930 erau 291 de locuitori; în 1992 erau 200 de locuitori; iar în 2002 erau 140 de locuitori.
Biserica de lemn din Rostoci, județul Arad, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost folosită până în anul 1957 când a început construirea unei alte biserici de zid. Noua biserică păstrează hramul vechii biserici de lemn.
Tradiţiile şi obiceiurile locale sunt structurate pe trei categorii: obiceiuri calendaristice, evenimente ale ciclului familial şi ocupaţii tradiţionale. Între obiceiurile calendaristice întâlnim practicile legate de Anul Nou, când copii merg pe la casele oamenilor cu sorcova, făcând urările tradiţionale la începutul anului. În ajunul Anului Nou femeile obişnuiesc să facă aşa-numitul calendar de ceapă, după care ele ştiu să citească care luni ale anului vor fi secetoase şi care ploioase. În acest sat se practică toate obiceiurile creştine legate de sărbătorile religioase de peste an. Dintre obiceiurile legate de ciclul familial, cele mai importante sunt cele de la botez, nuntă şi înmormântare, asemănătoare mai mult sau mai puţin cu cele specifice zonelor învecinate. Un obicei mai aparte, care nu se întâlneşte în toate zonele judeţului, este legat de nuntă. În ajunul nunţii, acasă la mire se confecţionează steagul. Pe o coadă de steag se coase o faţă de masă brodată şi ornată cu dantelă, pe care se pun flori din hârtie, panglici colorate, panglică de tricolor național, iederă, şi busuioc. Steagul este purtat şi jucat în faţa alaiului de un stegar, de obicei un prieten bun al mirelui. Un obicei cu semnificații deosebite este claca, organizată în situațiile în care este necesar un volum mare de muncă. La clacă participă un număr mare de săteni. Claca se organizează la prăşit, la cosit, la cules recolta, dar și cu alte ocazii.
Zona acestui sat prezintă un mare potenţial turistic, date fiind varietatea vegetaţiei, aerul ozonat, produsele tradiţionale, clima blândă și, nu în ultimul rând, frumusețea locurilor și a peisajelor. Împrejurimile oferă posibilitatea practicării turismului şi agro¬turismului: drumeţii și pescuit pe malurile Crişului Alb sau în pescăria de la Rostoci.
Din dorința de a interacționa cu fanii paginii noastre, vă invităm să ne împărtășiți amintirile dumneavoastră legate de locurile natale, lăsând un comentariu la postările noastre.
Credit Foto: Ligia Moț
Informațiile au fost culese din cartea „Dicționarul istoric al localităților din județul Arad”, volumul II, coordonatori Sorin Bulboacă, Doru Sinaci si de pe site-ul https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Rostoci
